Nunta lui Figaro


REVANŞA FEMINITĂŢII ÎN “NUNTA LUI FIGARO” DE WOLFGANG AMADEUS MOZART

Le Nozze di Figaro de Wolfgang Amadeus Mozart este o operă în care inocenţa şi erotismul plutesc în aer. Asistăm la o lungă şi lentă răsturnare de situaţii, iar balanţa este în continuă mişcare: aparent, masculinul deţine controlul; însă, la finalul poveştii,  femininul este cel care predomină.

Opera Nunta lui Figaro este un imn adus frumuseţii pe care femeia o aduce în lume, prin capacitatea sa de a răbda şi de a ierta. Nu se poate spune că este o operă creştină, ci mai degrabă că este influenţată de un curent neopăgân, în contextul barocului târziu, prefigurând, totodată, elemente romantice.

Nunta lui Figaro a avut premiera în data de 1 Mai 1786, la Burgtheater în Viena. A dirijat chiar Mozart la această premieră, care s-a dovedit a fi un succes fenomenal. După premieră a urmat un şir de nouă reprezentaţii. Totuşi, succesul premierei nu se poate compara cu ceea ce s-a întâmplat un an mai târziu la Praga. În primăvara lui 1787, Nunta lui Figaro a fost prezentată la Praga, a doua capitală a Imperiului Habsburgic, tot sub conducerea muzicală a lui Mozart şi a declanşat o adevărată isterie. Există mărturii ale vremii, chiar şi scrisori de-ale lui Mozart către prietenul său, Gottfried von Jacquin, în care se spune că la Praga nu se vorbeşte despre nimic altceva decât despre Nunta lui Figaro şi că singurele melodii care se fluieră sunt din această operă.

Dacă cea mai zguduitoare operă a lui Mozart este fără îndoială Don Giovanni, Nunta lui Figaro este opera „cea mai desăvârşită” în plan al construcţiei şi al redării intenţiilor compozitorului şi libretistului. Această operă poate fi prezentată ca exemplu pentru o clasă ideală de dirijat sau de compoziţie, în care să se arate cum se scrie o operă. Nunta lui Figaro este reprezentativă pentru ceea ce înseamnă opera în stil vienez.” (Tiberiu Soare)

sursă foto